luni, 22 octombrie 2012

Campania de documentare-"Valori ale satului tradiţional românesc"

 
Iată-i pe micii reporteri în acţiune! Sunt mândri agrişeni...
 
În încercarea de a promova imaginea comunei Iara, elevii noştri au realizat un colaj de fotografii, surprinzând câteva obiective de valoare istorică, geografică, culturală, etnografică...
 
Sperăm ca vizitatorii blog-ului să fie ispitiţi de frumuseţea plaiurilor ierene...
 
Dealul Agrişului -zis La Comandă
 

Biserica Ortodoxă din Agriş
 
Reporterii îşi înţeleg atribuţiile...
 
Port popular din Agriş
 

sâmbătă, 8 septembrie 2012

www.voluntariat.ro/ce_este_voluntariatul.htm

Arta răbdării de a clădi destine

                                                 Interviu cu doamna Eniko Zsiga

    Doamna Eniko Zsiga, reprezentant al Organizaţiei “World Vision”, organizator şi coordonator al taberei de creaţie “ Jurnaliştii la înălţime”, desfăşurată la Muntele Băişorii în intervalul 9-12 august 2011, a avut amabilitatea de a ne satisface curiozitatea răspunzând unei serii de întrebări care informează asupra specificului activităţii  Fundaţiei “ World Vision” şi, în speţă, a implicaţiilor organizării unei tabere de o asemenea anvergură.

   Astfel, am aflat din mărturisirile domniei sale că “World Vision” este o organizaţie creştin-umanitară care desfăşoară activităţi pe plan naţional, implicit în judeţul Cluj, promovând proiecte axate pe dezvoltarea comunitară. “Avem proiecte în 13 comunităţi rurale, si avem patru mari domenii pe care lucrăm: domeniul educaţiei, cel economic, domeniul societăţii civile şi cel al managementului proiectelor”.

   Întrebată care este rolul domniei sale în cadrul organizaţiei, d-na Eniko Zsiga a declarat că de-a lungul celor 16 ani de când activează aici a coordonat două proiecte: “unul pe educaţie pentru dezvoltare - cu tineri între 14-18 ani- iar celălalt proiect se derulează în cadrul unui program de sponsorship şi lucrez pe sectorul educaţie”

Solicitându-i-se câteva detalii privitoare la motivul organizării taberei” Jurnaliştii la înălţime”, a afirmat că ceea ce a generat ideea organizării acesteia a fost tocmai “mulţimea proiectelor primite din partea şcolilor care solicitau susţinerea redactării unei reviste şcolare (7 şcoli). Astfel, ne-am gândit că ar fi o idee interesantă să ne strângem cu toţii şi să învăţăm cât mai multe despre maniera de realizare a unei reviste”. Continuând, a subliniat faptul că acesta a fost, de altfel, şi scopul organizării taberei, respectiv “iniţierea copiilor în a-şi însuşi diferite tehnici, de a învăţa cum se redactează un articol, cum se ia un interviu, cum se realizează corect nişte poze frumoase, reuşite ”.

   Satisfăcându-ne curiozitatea, domnia sa ne-a mărturisit mobilul care a determinat cooptarea copiilor din anumite şcoli (comunitaţi) în aceste acţiuni: “în aceste comunităţi sunt deja reviste şcolare. Este vorba despre Apahida, Aghireş, Baciu, Bonţida, Băişoara, Gilău şi Iara, şcoli care s-au interesat mai mult de continuarea revistelor şcolare. Prin urmare, am decis că este momentul ideal să investim banii în ceva interesant”.

   În privinţa măsurii în care obiectivele propuse au fost atinse, d-na Eniko Zsigo s-a declarat mulţumită, fiind plăcut surprinsă de “interesul pe care l-au arătat copiii”, în pofida multitudinii activităţilor, apreciind că “fiecare lucrează câte ceva, are idei, combină idei, realizează programe interesante.” Totodată, a punctat faptul  că nu se aştepta la rezultate imediate, ci, mai degrabă, la unele de perspectivă materializate în reviste şcolare: “Rezutatele, poate, o să se vadă anul viitor, când vom citi reviste ale fiecărei şcoli (implicate n.n.).”

   Conştienţi că organizarea unei tabere presupune un efort apreciabil, am fost surprinşi de faptul că singurele dificultăţi cu care s-a confruntat (sau  pe care ni le-a destăinuit!) au fost reprezentate de necesitatea identificării unei locaţii adecvate şi de selecţia copiilor care şi-au manifestat dorinţa de a participa în tabără -“a fost foarte greu să selectăm doar 6-7 copii din fiecare comunitate.”

   Cât priveşte motivul alegerii Muntelui Băişorii ca locaţie, e simplu de înţeles, precum remarca şi domnia sa: “atât oferta generoasă de locuri de cazare (50) sau frumuseţea zonei, cât şi  buna colaborare a Fundaţiei “World Vision” cu Palatul Copilului aflat în zonă .”

  Schimbând registrul, dând discuţiei o notă mai puţin sobră, (aflaţi fiind, totuşi, intr-o tabără la munte!) ne-am permis să sondăm mai adânc şi, astfel, am aflat că... ultima dată când domnia sa a îndrăznit să se caţere  într-un copac a fost acum doi ani, într-o tabără... dar, n-a reuşit să bată vreun record, ajungând doar pe la jumătatea acestuia...

“Noroc că avea crengi... că altfel...”

 

 

            Lomoră Carla  & Company  alias “ Grupul de la Contadora”


 

 

 



 

Cum se desfăşurau şezătorile?


Şezătoarea a constituit unul din obiceiurile cu rol foarte important în viaţa socială a satului Iara. La şezătoare se lucra, se cânta, se spuneau poveşti, se practicau unele jocuri sociale, adică se transmitea şi se prelua tradiţia populară. Semnificaţia socială a şezătorilor consta în faptul că ele contribuiau la menţinerea unei mentalităţi colective în comunitatea satului.

              - Cum era o şezătoare în Iara?

               La Iara şezătoarea este un obicei străvechi. Spun bătrânii satului că ei işi amintesc de şezători din copilaria lor, de la părinţii lor. Şezătorile se organizau în perioada iernii, după sărbătorile de iarnă şi până când începea postul Paştelui. Această perioadă este numită de săteni "Câjlegi". De obicei se organizau pe zone / străzi ale satului.

Se adunau mai mulţi oameni la câte o casă, seara, de pe la ora 18 (după ce terminau treaba cu animalele de pe lângă casă) şi şezătoarea ţinea până pe la miezul nopţii. Casele la care se ţineau şezătorile se schimbau prin rotaţie, între membrii grupului de vecini. Erau şezători de adulţi şi şezători de tineri. De organizare se ocupau femeile şi fetele.

La şezători, femeile lucrau: se ţesea la război (gazda), se torcea, se depăna lâna, se scărmăna lâna, se tricota, se făceau ciucuri etc.. Bărbaţii care participau ajutau şi ei câteodată, la depănat lâna. Şezătorile organizate de fete erau un prilej bun de a se întâlni cu feciorii din sat. Feciorii aveau privilegiul de a-şi alege şezătoarea la care merg. Câteodatâ adulţii şi tinerii se adunau împreună la şezătoare, dar în încăperi diferite: cei batrâni în casă, cei tineri în tindă. Nu se ţinea cont de situaţia materială a oamenilor, se întâlneau la aceeaşi şezâtoare şi săracii şi cei mai înstăriţi. Gazda îi servea pe cei de la şezătoarea cu grăunţe de porumb fierte, cu zahăr, şi, câteodată şi cu gogoşi ("pancove").

           Atmosfera era veselă: se cânta, se spuneau poveşti, glume, ghicitori, "se punea ţara la cale". La şezătorile tinerilor era zarvă mai mare, se lucra mai puţin, feciorii "furau" fusul fetelor pe care le plăceau şi fugeau afară, iar fata "era nevoită" să meargă afară să-şi recupereze fusul!

La casele la care erau si copii mici, aceştia trăgeau numai cu urechea la ce se petrece la şezătoare. Ei ar fi trebuit să doarmă, în patul aranjat ca un cort (pat cu "herneu"), de unde nu prea puteau vedea ce se petrece. Numărul straturilor de cuverturi ("lepedeaua") care formau "paravanul" patului (folosit drept "cort") era direct proporţional cu starea materială a gazdei.

 

                                                         ( Lomoră Carla- cls. a VIII-a B)

              

        

       Şezătoare organizată de elevii claselor V-VIII

                         

 
 
 
 

Acrostihuri...


     Iara, aşa cum o vedem noi!

Iara...

Iubitoare, plină de istorie

Amintiri de neuitat, sat asemenea unor tablouri de Grigorescu…

Razele soarelui cântă pese tot

Aducând căldură, oferind speranţă…

                       ( Moisă D., Rad Ghe., Cordiş L.- cls. a V-a A )

 

              Plaiuri fermecate

 

     Iara, satul harnic şi vesel

     Alină sufletul oamnenilor frumoşi.

    Râurile de cristal sclipesc în noapte

    Armonios !

          ( Tehei R., Ciungradi A., Rezmiveş M., Teodorel D.-cls. aVIII-a A)

 

                      Iara, sufletul Ardealului

 

          Iara, Inima Ardealului,

         Alină sufletul sătenilor cu-al ei glas suav.

         Renumit ca o metropolă, arzător ca soarele,

         Acesta-i singurul loc ce ne oferă nemurire!

                           ( Oltean B., Baciu M., Morariu R., Bia E. –cls.a VII-a A)

 

                       Satul meu, un basm frumos

 

               Iara, soare arzător, susur

               Ademenitor, alintând cu glasul său ... dorul.

                     Răsună ca un ecou din inima munţilor

                    Adorând tot ce-i mai sfânt ...  satul.

                           (Păcurar C. Suciu L.,Vitan D.,Buş C., Luca L.-cls. a VII-a A)

 

                                           Spiritul Apusenilor

 

                        Iată, sat mândru!  De veacuri

                                 Aşteaptă, cântând şi dansând!

                                 Râuri de cristal... timpul picură...

                                 Acum... suntem noi... o clipă... Să ne bucurăm dar!

                                           ( Popa A., Albuţ A., Şerban A., Popa R. –cls. A VII-a A)

 
http://tinyurl.com/87rrgng

" Veşnicia s-a născut la sat"


Motto:„  A trăi în sat înseamnă a trăi în zarişte cosmică şi în conştiinţa unui destin emanat din veşnicie.[...] Mândria satului de a se găsi în centrul lumii şi al unui destin ne-a menţinut şi ne-a salvat ca popor peste veacurile de nenoroc. Satul nu s-a lăsat ispitit şi atras în istoria făcută de alţii peste capu nostru. El s-a păstrat feciorelnic neatins în autonomia sărăciei şi mitologiei sale pentru vremuri când va putea să devină temelie sigură a unei autentice istorii.”

                                                                    

                                                                                 ( Lucian Blaga - „Elogiul satului românesc”)

 

  În numărul actual al revistei am încercat să realizăm o pledoarie pentru satul tradiţional românesc, exemplificat aici prin satele aparţinătoare comunei Iara, o pledoarie-imbold pentru a descoperi farmecul acestor locuri şi frumuseţea sufletului oamenilor ce populează aceste meleaguri; o pledoarie pentru conservarea valorilor culturale autohtone; totodată, o pledoarie pentru redescoperirea şi definirea identităţii naţionale.

  Aflat la răspântia dintre milenii, comuna  Iara, la fel ca majoritatea satelor româneşti, riscă să fie invadat de elementele moderne ale civilizaţiei urbane. Astfel, schimbările înfăptuite astăzi în satul tradiţional, datorită evoluţiei fireşti a societăţii, substituie încetul cu încetul imaginea satului de altă dată. Cu toate acestea, mireasma satului de patriarhal persistă în cugetul şi inimile multora dintre semenii noştri, copleşindu-le fiinţa, ori de câte ori păşesc în amintire!

  În ideea redescoperirii în rusticitate a originilor noastre multiseculare, i-am provocat pe elevii noştri să cerceteze obiceiurile locale ce mai dăinuie încă, invitându-i să reflecteze mai întâi la versurile ilustrului filozof şi poet român Lucian Blaga care susţinea în al său poem „Sufletul satului” că „veşnicia s-a născut la sat”.

  Ulterior, aceştia au luat contact cu preţioasele creaţii artistice ale stăbunilor, observând îmbrăcămintea bogat ornamentată a portului tradiţional, uneltele confecţionate ndin lemn sau metal în cadrul vizitării Muzeului Etnografic din Cluj-Napoca.

  În cadrul campaniei de documentare iniţiate în primăvara acestui an şcolar, copiii, grupaţi în echipe de cercetare  au investigat diferite izvoare locale, în calitate de cercetători istorici, geografi, etnografi, poeţi, desenatori, fotografi, jurnalişti şi arhitecţi, în încercarea de a-şi cunoaşte cât mai bine valorile locale şi de a surprinde cât mai fidel elementul autohton transpus prin diferite forme de manifestare.

  Într-o etapă ulterioară, elevii claselor a VII-a A şi B, dar nu numai ei, au încercat să promoveze imaginea comunei Iara, sub aspect turistic,  reflectând specificul comunei Iara în creaţiile lor- poezii, descrieri literare, descrieri ştiinţifice, desene, machete, reclame publicitare, articole, fotografii, filmuleţe-video, interviuri, pe care le-au prezentat ulterior în cadrul concursului interclase „Satul meu natal”!

  Sperăm ca efortul lor să fie apreciat de membrii comunităţii noastre şi să îşi atingă scopul: atragerea pe aceste plaiuri a  cât mai multor turişti!

De asemenea, sperăm ca, prin toate acţiunile pe care le-am promovat la nivelul şcolii noastre pe parcursul acestui an şcolar, să fi reuşit să le stimulăm copiilor noştri dragostea pentru plaiurile natale, dorinţa de a perpetua tradiţiile şi obiceiurile locale, totodată,  să le insuflăm mândria că  aparţin satului lor.

                                                                                            ( prof. Vicovan Iulia)